Sportul românesc e în doliu, după ce miercurie seară s-a stins fostul mare jucător român de handbal Gheorghe Gruia.
În vârstă de 75 de ani, dublul campion mondial a murit după ce a suferit un infarct în Mexic, țară în care trăia de 36 de ani. „Mâna de aur” a handbalului românesc a cucerit titlul suprem alături de naționala României în Cehoslovacia 1964 și în Franța în 1970. Inter dreapta, Gheorghe Gruia nu a evoluat niciodată pentru echipele naționale de juniori sau de tineret ale României, fiind selecționat direct la echipa mare, la doar un tur de campionat de la debutul său în prima ligă de handbal. În 1964, avea să joace primul său mare turneu final alături de echipa națională (după ce în 1962 cucerise bronzul la la Campionatele Mondiale Studențești din Suedia).
8 titluri de campion național cu Steaua a cucerit Gheorghe Gruia, dar și Cupa Campionilor Europeni (1968)
„Sunt mândru că sunt dinozaur, că tot am văzut că s-a utilizat acest cuvânt în ultima vreme când s-a vorbit despre campionii mondiali. Din câte știu, dinozaurii au cucerit pământul. Din cinci campionate mondiale, generațiile noastre au câștigat patru titluri și sunt mândru că am reușit acest lucru. Nu ne-a plăcut niciodată să pierdem. În 127 de meciuri la echipa națională, nu știu dacă am pierdut cinci partide”.
Gheorghe Gruia, în 2014, într-un interviu acordat în ProSport jurnalistului Marius Huțu
În 2014, marele handbalist român revenea printre ultimele dăți în țară, cu ocazia sărbătoririi a 50 de ani de la câștigarea titlului mondial din 1964. Al doilea cucerit de România, primul al legendarului jucător. Puțină lume știe că Gheorghe Gruia a devenit campion mondial la numai doi ani și jumătate după ce s-a apucat de handbal. Până să câștige prima medalie de aur din palmares la Praga, fostul inter a practicat atletism și volei. „Mi-a plăcut foarte mult să fac sport. Toți care au făcut parte din acele generații au fost talentați, oameni cărora le-a plăcut sportul. Nu poți să obligi un copil să facă sport dacă nu-i place, dragoste cu forța nu se face. Însă sunt foarte mulți copii cărora le place sportul, iar pe aceștia trebuie să-i îndrumi”, spunea Gruia la momentul festiv din 2014.
Citește continuarea mai jos. Articol din Sportul imediat după finala CM din 1970. Gruia ratase ultimul atac al României în timpul regulamentar, dar a înscris golul decisiv din prelungiri
Vestea trecerii în neființă a lui „Guriță”, așa cum îl alintau colegii, a venit ca un trăsnet, mai ales că prietenii din handbalul românesc nu știau că ar avea probleme de sănătate. Din contră, chiar și la 75 de ani, Gheorghe Gruia era un personaj activ, inclusiv pe rețele de socializare, interacționa cu prietenii, cu fanii, cu toată lumea.
La titlul Mondial din ’61, Gheorghe Gruia era voleibalist
„Tunarul” naționalei în perioada ’64-’70 a ajuns din întâmplare la handbal. „În școala militară am jucat volei, le rupeam degetele la toți, săream bine, aveam calități”, a povestit Gheorghe Gruia, care prin intermediul unui locotenent major a ajuns să evolueze și la Steaua. În timpul Campionatului Mondial din martie 1961, când România cucerea primul titlu din seria celor patru, interul participa cu voleiul la Spartachiada Armatelor Prietene în Ulaanbaatar (Mongolia).
Legătura cu handbalul a fost făcută la sfârșitul anului respectiv, când Gheorghe Gruia a fost chemat la un antrenament de Ioan Kunts Ghermănescu. „Îi lipsea un băiat ca să joace la două porți. Eram la volei, îmbrăcat într-un trening albastru de bumbac, iar ‘nea Johnny m-a văzut și m-a întrebat dacă am mai jucat handbal. I-am spus doar în liceu, iar apoi m-a întrebat dacă n-aș vrea să mă încălzesc cu un handbal”, a început povestea lui Gheorghe Gruia în sportul care l-a consacrat.
A început ca extremă dreaptă, însă s-a evidențiat imediat. Aruncările lui la poartă era „necruțătoare” pentru portari
4 goluri a marcat Gheorghe Gruia în finala CM din 1970, când România s-a impus cu 13-12 în fața Germaniei Democrate. În tot turneul final, interul României a totalizat 30 de goluri, fiind pe locul secund, la un singur gol de rusul Maksimov
Când a ajuns la națională a „explodat” la fel de repede, chiar dacă „Umflam mingile, făceam două două antrenamente zilnic, eram băiat cuminte, ascultam de Petre (n.r. Ivănescu), de toți, inclusiv de cei de la Dinamo„, după cum a istorisit.
Gruia s-a impus rapid la națională și a devenit dublu campion mondial (1964, 1970), a mai cucerit un bronz la CM din 1967, dar și un bronz la JO 1972. În urmă cu două decenii, IHF îl desemna și cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor. Așa va rămâne și pentru posteritate cel supranumit „Mâna de Aur!”
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER